Spectacolul "Iona"

Descriere

Iona
Să încerci să evadezi dintr-un univers și să te trezești la infinit prizonier în altul… Povestea celebrului personaj biblic, înghițit de un pește uriaș, din burta căruia încearcă să evadeze, doar pentru a se trezi prizonier într-o burtă și mai mare, poveste pe care Marin Sorescu o transformă într-una dintre cele mai cunoscute piese din dramaturgia românească, Iona devine în viziunea regizorului Tompa Gábor un spectacol poetic, în care muzica Adei Milea creează un univers aparte, ce combină absurdul tragic și umorul.

Subintitulată de Marin Sorescu „tragedie în patru tablouri”, Iona, piesa lui de debut, a fost publicată în 1968 în revista Luceafărul și face parte, alături de Paracliserul și Matca, din Trilogia intitulată Setea muntelui de sare. Spre deosebire de personajul biblic, Iona, pescarul solitar al lui Sorescu nu poartă pe umeri nicio vină și niciun păcat. El va fi înghițit de un pește uriaș încă de la început și fiecare evadare din burta peștelui îl va duce într-o burtă și mai mare, închisoare după închisoare, la infinit, condiție a existenței umane…

„Pe mine mă interesează Iona atât din punct de vedere religios, cât și din punct de vedere al condiției artistului în lume, azi. Figura lui Iona și chiar și cea a actorului Gabriel Răuță de multe ori m-au făcut să mă gândesc la imaginea lui Brâncuși. Artistul care se luptă cu materialul. Și există o replică în text: N-a făcut nimic bun în viața lui decât această bancă de lemn, punându-i de jur împrejur marea. O bancă de lemn în mijlocul mării… O imagine superbă care pe mine mă trimite cu gândul la Masa Tăcerii. Ei bine, este vorba aici despre cunoscutul motiv în care opera îl devorează pe artist. Și încercăm să facem trimitere la Brâncuși, care a trăit în balena exilului. Iona, în viziunea mea, este un spectacol despre condiția artistului și îndoielile lui azi în ceea ce privește credința. Despre relația lui cu Dumnezeu, cu divinitatea, cu inspirația, cu speranța, cu disperarea…”

Gábor Tompa, regizor