Nunta lui Figaro

Descriere

Operă bufă în patru acte de Wolfgang Amadeus Mozart.
Libretul: Lorenzo da Ponte (după o piesă de Pierre Beaumarchais).

Ca în aproape toate operele lui Mozart, erotismul, sexualitate și dragostea sunt principalele motivații ale personajelor, dar în nicio operă a marelui compozitor sentimentele acestora nu sunt supuse atâtor schimbări. Se simte deja, din titlul original al operei „Le Nozze di Figaro” ossia „La folle giornata” că este vorba despre o căsătorie și o zi nebună, plină de haos.

Alexander Rădulescu - regizor

Figaro, Figaro

Personajul lui Beaumarchais, Figaro, l-a inspirat nu doar pe Rossini, care l-a pus în valoare în opera sa „Bărbierul din Sevilla” pornind de la comedia „Le Barbier de Séville” a scriitorului francez, ci și pe Mozart, care l-a readus în atenție în opera „Nunta lui Figaro”. Având ca sursă de inspirație tot una din scrierile lui Beaumarchais, „La Folle Journée ou Le Mariage de Figaro” - o continuare a piesei de teatru „Le Barbier de Séville” - opera lui Mozart continuă povestea contelui Almaviva, a Rosinei și a lui Figaro, care este acum majordomul contelui. Pentru că piesa lui Baumarchais a fost interzisă la Viena în acea perioadă pe motiv că ar fi o satiră politică și socială, libretristul Lorenzo Da Ponte a renunțat la referințele politice din textul original și a tradus libretul în italiană, limba în care se cânta opera la acea vreme.

Astfel, Mozart și Da Ponte - ce aveau să mai colaboreze și pentru operele „Don Giovanni” și „Così fan tutte” - au transformat povestea de bază într-o comedie ce a avut succes la premiera din 1786, de la Burgtheater din Viena. Opera lui Mozart a fost, însă, cu adevărat un triumf odată cu reprezentația de la Praga, din același an, în urma căreia compozitorul a primit, din partea impresarului Pasquale Bondini, comanda de a crea o lucrare de operă special pentru acest oraș, „Don Giovanni”.