La Traviata

Descriere

Operă în trei acte de Giuseppe Verdi.
Libretul: Francesco Maria Piave.

Paznicul cimitirului Montmartre îți arată cu un aer blazat acea alee, la stânga, pe care poți ajunge la mormântul Damei cu camelii, nu al Margueritei Gautier, eroina lui Dumas-fiul sau al Violettei Valéry, muza inspiratoare a lui Verdi. Acolo scrie: „Içi repose Alphonsine Plessis, née le 15 Janvier 1824, décédée le 3 Fevrier 1874. DE PROFUNDIS.” Aici începe dificultatea și mirajul. O cunoaștem, nu este un personaj inventat. Dumas-fiul a iubit-o, au fost împreună 11 luni. După moartea ei, publică romanul devenit celebru la un an distanță. Amintirile erau deci foarte vii. Unde începe ficțiunea și unde sfârșește realul?!
Cristian Mihăilescu - regizor

Semificația titlului: traviata = fuori della retta via - care s-a abătut de la drumul drept

Povestea unei mari iubiri

Una dintre cele mai cântate opere din lume - așa cum era încă de pe vremea lui Verdi, când mai toate instituțiile muzicale o aveau în repertoriu - „La traviata” a fost compusă la puțin timp după ce Verdi a văzut la Paris, între 1851 și 1853, piesa de teatru adaptată după romanul lui Alexandre Dumas-fiul, „Dama cu camelii”. Povestea reală a curtezanei Marie Duplessis - care a iubit până la sacrificiu și a murit la doar 23 de ani bolnavă de tuberculoză - l-a impresionat așadar nu doar pe scriitorul francez, care i-a dat viață curtezanei în romanul său, ci și pe Verdi, care a însuflețit-o în „La traviata”.

Faptul că Verdi a pus în scenă povestea unei femei de moravuri ușoare i-a creat nenumărate neplăceri, cenzura epocii impunându-i, spre exemplu, în repetate rânduri, să schimbe din libret unele fragmente (compozitorul a refuzat de fiecare dată). Nici momentul premierei din 6 martie 1853, de la Teatro La Fenice din Veneția, nu a fost unul încurajator pentru compozitor, reprezentația dovedindu-se a fi un fiasco ce a fost în principal cauzat de faptul că singurul interpret de profesie din distribuție era Fanny Salvini-Donatelli.

Cu toate acestea, „La Traviata” avea să cucerească definitiv publicul odată cu cea de-a doua reprezentație, ce a avut loc în același an la Teatro San Benedetto, din Veneția. De atunci, femeia din opera lui Verdi, ce trăiește o viață sclipitoare, dar pusă sub semnul imoralității, al nesiguranței financiare și al neputinței de a se căsători vreodată a fascinat secole de-a rândul prin curajul, pasiunea și puterea sa de sacrificiu.