Filmul "Iluzia cea mare"

Descriere

În timpul Primului Război Mondial, doi ofiţeri francezi - căpitanul de Boeldieu, de origine aristocrată, şi locotenentul Marechal, mecanic în viaţa civilă - sunt făcuţi prizonieri. Împreună cu alţi colegi de detentţe - oameni proveniţi din medii sociale foarte diverse - ei pun la cale săparea unui tunel prin care să poată evada. Când, în sfârşit, tunelul este gata, prizonierii află că urmează a fi transferaţi într-un alt lagăr.

Uneori ororile războiului scot la iveală lucrurile pe care le avem în comun. Această ironie a speciei umane reprezintă ideea centrală a capodoperei "Iluzia cea mare", un film a cărui acţiune se petrece în timpul Primului Razboi Mondial şi care descoperă fraternitatea într-un lagar de prizonieri german. Locotenentul Marechal (Jean Gabin) şi căpitanul Boieldieu (Pierre Fresnay) sunt doi ofiţeri francezi care, împreună cu oamenii lor, încearcă să se descurce cât mai bine sub supravegherea vigilentă a politicosului comandant german von Rauffenstein (Erich von Stroheim). Ei reuşesc să creeze replica unei adevărate societăţi aristocratice, bazate pe onoare şi disciplină, respect reciproc şi protocol care se sprijină pe ani de tradiţie.

Dar aceasta este doar oaza - sau, mai bine zis, mirajul - din mijlocul unui conflict devastator, de unde şi titlul filmului: "marea iluzie" face ca statutul social şi educaţia să îi plaseze pe aceşti ofiţeri întrucâtva deasupra destinului comun al războiului, deşi gloantele nu par să facă nicio deosebire între o descendenţă sau alta. Toţi lucrează neobosiţi la un tunel fără să mediteze la faptul că, odată liberi, această aparentă camaraderie născută în prizonierat se va converti în realităţile crude ale vieţii.

Definitoriu pentru film este sentimentul că personajele principale înţeleg prea bine acest adevăr, însă îşi doresc în subconştientul lor ca realitatea să fie alta. Aproape că simţim dorinţa sinceră a melancolicului comandant interpretat de von Stroheim de a fraterniza cu ofiţerii francezi în împrejurări diferite, poate mai puţin severe. În lagar, Rosenthal (Marcel Dalio) este un prizonier ca oricare altul. În lumea exterioară, este doar un evreu, o amintire incriminantă a ravagiilor iminente ale celui de-al Doilea Război Mondial. De altfel, nemţii au interzis "Iluzia cea mare" în perioada ocupaţiei Franţei, temându-se de forţa nepieritoare a mesajului său umanist. Faptul că acest remarcabil film al lui Renoir, cu toate personajele sale memorabile, temele profunde, dialogul captivant, ar fi putut fi definitiv pierdut datorită perspectivei sale politice se constituie ca un memento al puterii cinematografului şi al capacităţii ficţiunii de a transmite acele adevăruri profunde şi principii morale de care avem nevoie pentru a ne conduce vieţile.