Filmul "Amarcord"

Descriere

Un orasel italian, aproape de mare, anii '30, la inceputul ascensiunii fascismului. Tinerii din localitate vor fi, de-a lungul unui an, protagonistii unor intamplari fara egal, ce le va marca existenta. Fellini semneaza nu numai un film autobiografic, despre anii tineretii petrecuti la Rimini, dar si un film poetic, nostaligic, a carui forta de sugestie este amplificata de muzica compozitorului Nino Rota. Pelicula este o adevarata sinteza a operei lui Fellini, in care abunda personaje extravagante, fascinante.

Se poate spune ca filmografia lui Fellini, in intregimea ei, ni se releva ca o epopee tragi-comica, intocmai ca o fresca a sufletului latin, a spiritului latin, particularizand, italian. In opera lui, moderna prin optica, prin viziune, prin tematica, motive si idei, nu faptele, intamplarile, evenimentele, imprejurarile au importanta, adica epicul, ci starile, reactiile, sensurile, semnificatiile acestora. Si, sub acest aspect, daca admitem - si trebuie sa admitem - ca Roma este un portret afectiv, moral, psihologic, spiritual, al Capitalei, al starii, al conditiei de Capitala, al Romei eterne - caci "toate drumurile duc la Roma", nu-i asa? - acceptam si ca Amarcord este un portret afectiv, moral, psihologic, spiritual, tratat, si el, in ton comic, grotesc, al Provinciei, al starii de provincialism. In acest film sunt evocate fapte, intamplari, evenimente la care insusi Fellini a participat sau a fost martor. Dar, prin expresivitate artistica, ele sunt incarcate cu sensurile, cu semnificatiile general si etern umane, devin exemplare: strada, frizeria, scoala, casa parinteasca, parcul, micile magazine, tutungeria, hotelul, marea, plaja; de asemenea, personajele: parintii, ceilalti membrii ai familiei, vecinii, cunoscutii, prietenii de joaca sau colegii de scoala, profesorii, reprezentantii unor autoritati locale etc. Sesizam, prin urmare la Fellini (afirmatie acceptabila pentru toti marii creatori) un joc subtil, aproape simultan, intre particular si general, intre individual si colectiv, intre local si universal, intre efemer si etern. Altfel spus, desi pare paradoxal, exprimate la un inalt nivel artistic, particularul, individualul, localul, efemerul contin inevitabil in ele insele generalul, colectivul, universalul, vesnicul. Este, in acest film al lui Fellini, o poezie a trecerii, a rememorarii, a regretului, a melancoliei.